Departamentul de chirurgia genunchiului este specializat în tratamentul și cercetarea afecțiunilor și leziunilor musculo-scheletale ale genunchiului care pot afecta cartilajul articular, meniscul sau ligamentele acestuia. Chirurgii ortopezi folosesc tehnici moderne și imagistică avansată pentru a reduce riscurile chirurgicale și a asigura o recuperare rapidă.

Cartilajul este o structură avasculară (fără vase de sânge și nervi), de aceea se spune adesea că „nu doare”. Cu toate acestea, atunci când este afectat osul subcondral, apar durerea, deteriorarea articulară și limitările funcționale.
Funcțiile principale ale cartilajului:

• susținerea și distribuirea sarcinilor;
• facilitarea alunecării netede între suprafețele osoase;
• protejarea oaselor împotriva fricțiunii.

Cartilajul are o capacitate redusă de regenerare, iar în loc de cartilaj hialin produce adesea fibrocartilaj. Deteriorarea lui poate duce la degenerare articulară și ulterior la artroză.

Tratamentul leziunilor de cartilaj

Terapia se alege în funcție de vârsta pacientului, gradul leziunii și capacitatea de regenerare:

• Conservator: fizioterapie, recuperare funcțională;
• Biologic: infiltrații cu plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP), celule stem;
• Chirurgical: artroscopie, grefe de cartilaj, tehnici de reparare a suprafeței articulare.

Artroscopia este metoda chirurgicală minim invazivă cel mai des utilizată pentru tratamentele genunchiului (exceptând protezarea).

Indicații principale:

• rupturi de menisc (medial sau lateral);
• ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA/ACL) sau posterior (LIP/PCL);
• leziuni de cartilaj (traumatice sau degenerative);
• chisturi și instabilități multiple;
• condromalacia rotulei;
• tendinopatia tendonului rotulian.

Meniscurile (intern și extern) absorb șocurile și stabilizează articulația. Leziunile se tratează prin sutură meniscală, rezecție parțială sau transplant, pentru a conserva cât mai mult din structură și a preveni artroza.

Ligamentul încrucișat anterior (LIA)

Asigură peste 90% din stabilitatea femuro-tibială. Rupturile (frecvente la sportivi) produc instabilitate și necesită, de regulă, reconstrucție chirurgicală artroscopică.

Ligamentul încrucișat posterior (LIP)

Este cel mai puternic ligament al genunchiului, stabilizând tibia împotriva deplasărilor posterioare. Leziunile apar frecvent în accidente rutiere. Tratamentul depinde de severitate: conservator (orteză) sau chirurgical (reconstrucție).